Un mafiot italian răpește o femeie și voi numiți asta romantism

Acum vreo două luni, o prietenă îmi semnalează următoarea situație: circulă, fathă, secvențe pe interneți dintr-un film de prost gust, cu o relație abuzivă, dar dacă te uiți prin comentarii vezi multe gâsculițe umede și entuziasmate, dezamăgite deopotrivă căci nu apare un mafiot scos din revistă, cu probleme de comportament, care să le răpească și pe ele din viața lor plictisitoare. Mno, și uite așa feministele din noi s-au pus pe criticat, că vai, cum să promovezi așa o definiție a iubirii?

Furia roșie, de Pierce Brown – numai bună dacă ți-e dor de Jocurile foamei

În timp ce luna mai a fost foarte săracă în lecturi ( se pare că în vremuri tulburi nu simți nevoia mereu să te închizi în cărți), luna iunie a început cu pozitivism. Am terminat Viața lui Freud: Turnul nebunilor, de Irving Stone și a fost o carte fascinantă, dar voi vorbi mai multe despre ea după ce voi citi și celălalt volum. Apoi, din nevoia de fantasy, am luat de pe raft Furia roșie de Pierce Brown.

Al nouălea mormânt de Stefan Ahnhem e o carte proastă

Anul trecut, cuprinsă fiind de entuziasmul blogosferei de pretutindeni, am citit și eu “Victimă fără chip“, un thriller care m-a ținut în priză, m-a impresionat cu imaginile oferite și atenția acordată bullyingului. N-am simțit eu nevoia să continui chiar atunci seria, dar “Al nouălea mormânt“, carte despre care știam că își are acțiunea înainte de “Victimă fără chip”, rămăsese pe un wishlist interminabil.

Câteva idei despre serialul Freud

Vă spuneam zilele trecute că am început să citesc Amanta lui Freud după ce mă impresionase personajul din noul serial de pe Netflix. Pentru necunoscători, “a impresiona” înseamnă deopotrivă că undeva, în sufletul meu curios, a apărut o dorință de a citi cam tot ce a lăsat Freud spre studiu, dar și de a afla mici picanterii, că doar nu degeaba avem un actor în serial cu atâta sex-appeal.

Amanta lui Freud de Karen Mack și Jennifer Kaufman

Zilele de izolare nu o fi ele cele mai fericite, dar cel puțin avem oportunitatea de a face o parte din lucrurile alea pentru care nu aveam timp niciodată. E vremea să citim mai mult, să vedem și un serial mai bun, să mai facem un curs online, poate ne găsește sfârșitul acestei perioade nu doar mai grași, ci și mai deștepți.

Ce am citit în februarie

Februarie a fost luna încercărilor pentru mine, în care am citit cărți pe care, dacă nu aș fi lucrat într-o librărie, probabil nici nu le-aș fi remarcat, o lună cu doar șapte cărți încheiate și încă vreo patru citite parțial. Desigur că se putea și mai bine, pierd încă foarte mult timp în online, dar nici nu vreau să transform cititul în altceva decât o pasiune făcută atunci când creierul meu o cere.

Tu, de Caroline Kepnes – fascinantă carte

Rescriu în minte tot felul de introduceri pentru această recenzie și nimic nu e potrivit fiindcă sunt prea multe de spus, și bune, și rele, prea multe de justificat. Am citit din ea până dimineață și cred că au trecut câteva luni bune de când o poveste nu a mai devenit o parte din mine. Și mi-a plăcut, m-a fascinat, chiar dacă e o carte bolnavă și – spun cei mai mulți – vulgară.

Sabia destinului (The Witcher #2) – mai bună decât primul volum

V-am spus acum ceva timp, când am terminat de citit prima carte din serie, că deși nu m-a impresionat am de gând să citesc în continuare doar fiindcă mi-a plăcut serialul. Spre norocul meu volumul al doilea e mai bun, ceea ce înseamnă că nu voi renunța la serie.

De ce e bine să-ți formezi obiceiuri de lectură

Circulă acum pe meleagul lui Zuckerberg propunerea de a citi 35 de pagini dimineața și 35 seara în ideea în care în timp vei avea multe titluri adăugate la citite și o să mergi mai țanțoș pe stradă, viața o să fie mai ușoară și multe alte lucruri minunate se vor întâmpla doar fiindcă ai citit tu.

Femeia la 1000° C, de Hallgrimur Helgason

În ultimul an de zile am realizat că cele mai bune cărți motivaționale nu sunt cărțile motivaționale, ci biografiile. Iar atunci când am citit că această carte are în prim plan o poveste despre o femeie care își deapănă viața pe patul de moarte, mi-am imaginat deja că scriitura va veni cu o mare doză de inspirație, că va scoate femeia de succes din mine. Știți voi, din astea de muritor. Doar că în loc de inspirație a venit cu un mare val de durere.