La rascruce de vanturi sau cum sa iubesti o carte, dar sa-i urasti fiecare personaj

Nu stiu daca e ceva universal valabil sau sunt doar eu cu pitici pe creier (ceea ce ar explica multe din viata mea), dar mereu cand fac cumparaturi solide, in sensul ca din salariu mai raman doar cu banii de chirie, cumpar foarte multe carti pe care fie le aman luni intregi, fie le citesc intr-un viitor ideal, probabil la pensie sau ceva. La fel s-a intamplat si cu “La rascruce de vanturi”. Cumparata intr-un exces de zel, alaturi de alte cateva carti clasice – inca necitite – a ramas pierduta intr-un colt de biblioteca mai bine de un an de zile. Nu stiu ce m-a convins pana la urma sa ma apuc de citit – probabil sesiunea, dar nu garantez – insa va spun cu toata sinceritatea din lume ca mi se pare ca tocmai am gasit o comoara printre vechituri. Continue reading “La rascruce de vanturi sau cum sa iubesti o carte, dar sa-i urasti fiecare personaj”

Advertisements

Jurnalul lui Palahniuk – artă dintr-o viață ratată

Prima mea întâlnire cu Palahniuk nu a fost cea mai fericită fiindcă deși “Beautiful you” mi-a dat niște visuri tare frumoase (dacă ați citit cartea știți voi unde bat) și mi-a plăcut așa ca idee, mi s-a părut și slăbuță. Am continuat cu Fight Club că îmi era rușine să vorbesc de Palahniuk fără să-i fi citit celebra scriere. Aici a fost mult mai bine, mi-a dat cateva șuturi în fund cartea, n-am înaintat ce-i drept, dar a ramas pe un raft special în sufletul meu.

Continue reading “Jurnalul lui Palahniuk – artă dintr-o viață ratată”

Despre iubirea amara, cu Elena Ferrante

De la o vreme am intrat intr-o criza a cititorului si parca nimic nu ma mai atrage, nu exista carte scrisa pe starea mea, nimic nu ma satisface si imi par toate puerile. Nestiind deci cu ce scriere sa-mi tin mintea in loc, am ales sa citesc Elena Ferrante fiindca prea o laudau oameni de prin online pe a caror opinie chiar dau niste banuti. Ce-i drept, ridicata in slavi era tetralogia napolitana, dar pe mine ma interesa mult cum scrie Ferrante si daca merita atentie ca scriitor si nu neaparat sa aflu ce e cu faimoasa ei tetralogie.

Continue reading “Despre iubirea amara, cu Elena Ferrante”

Despre iubirea nesanatoasa in “Orbi”, de Petronela Rotar

O sa incep cu o marturisire: orice carte care are in centru un partener violent (verbal ori fizic), care aduce in prim plan o relatie nesanatoasa, nu va primi din partea mea niciodata o recenzie obiectiva. Prin urmare, nu sa va bat la cap cu detalii legate de tehnica. Azi nu-mi pasa ca aceasta carte ar fi putut fi scrisa mai bine de atat fiindca azi e despre poveste.

Continue reading “Despre iubirea nesanatoasa in “Orbi”, de Petronela Rotar”

Cum sa opresti timpul de Matt Haig

Desi sunt la a treia carte a acestui scriitor, n-as spune ca sunt un mare fan dintr-un motiv simplu: Matt Haig nu e unul dintre cei mai buni scriitori in viata. E un fel de Tudor Chirila in ale scrisului, in sensul ca spune lucruri dragute, dar pe care le-ai mai citit in alte parti sub forme diferite. Partea si mai proasta la Haig e ca toate cartile lui sunt despre citate frumos impachetate (el, ca scriitor, pe aste pune accent), iar creionarea personajelor, povestea in sine, se pierde in neant, undeva printre “hai sa scriu totusi o poveste” si “bag picioarele, mai bine arunc cu emotie”.

Continue reading “Cum sa opresti timpul de Matt Haig”

Cum m-a incantat Stephen King cu o poveste de dragoste

Daca ati mai intrat pe blogurile mele pana acum stiti deja ca regele Fanica are icoana si altar in camera mea, ca ma strabat valuri de placere cand il citesc si deci nu are rost sa va mai spun cat de mult mi-a placut si ultima carte citita de la el. N-as spune insa ca e si cartea mea preferata pentru ca m-as repeta inutil. Mereu cred la fel, desi nu neg ca JFK e mai buna decat Blaze, de exemplu, povestioara cu care am interactionat destul de bine totusi.

Continue reading “Cum m-a incantat Stephen King cu o poveste de dragoste”

Procesul, de Franz Kafka – o scriere impecabila si o poveste haotica

L-am pus pe scriitorul evreu in topul cartilor clasice tocmai pentru ca Procesul acestuia e un must read de care toata lumea mai mult a auzit, ca de citit ne incumetam mai greu. Personal nu eram atrasa de roman, dar aveam credinta ca voi spune cu o mai mare mandrie si emotie ca sunt bookblogger dupa ce l-am lecturat pe Kafka.

Continue reading “Procesul, de Franz Kafka – o scriere impecabila si o poveste haotica”