Furia roșie, de Pierce Brown – numai bună dacă ți-e dor de Jocurile foamei

În timp ce luna mai a fost foarte săracă în lecturi ( se pare că în vremuri tulburi nu simți nevoia mereu să te închizi în cărți), luna iunie a început cu pozitivism. Am terminat Viața lui Freud: Turnul nebunilor, de Irving Stone și a fost o carte fascinantă, dar voi vorbi mai multe despre

Al nouălea mormânt de Stefan Ahnhem e o carte proastă

Anul trecut, cuprinsă fiind de entuziasmul blogosferei de pretutindeni, am citit și eu “Victimă fără chip“, un thriller care m-a ținut în priză, m-a impresionat cu imaginile oferite și atenția acordată bullyingului. N-am simțit eu nevoia să continui chiar atunci seria, dar “Al nouălea mormânt“, carte despre care știam că își are acțiunea înainte de

Amanta lui Freud de Karen Mack și Jennifer Kaufman

Zilele de izolare nu o fi ele cele mai fericite, dar cel puțin avem oportunitatea de a face o parte din lucrurile alea pentru care nu aveam timp niciodată. E vremea să citim mai mult, să vedem și un serial mai bun, să mai facem un curs online, poate ne găsește sfârșitul acestei perioade nu

Tu, de Caroline Kepnes – fascinantă carte

Rescriu în minte tot felul de introduceri pentru această recenzie și nimic nu e potrivit fiindcă sunt prea multe de spus, și bune, și rele, prea multe de justificat. Am citit din ea până dimineață și cred că au trecut câteva luni bune de când o poveste nu a mai devenit o parte din mine.

Sabia destinului (The Witcher #2) – mai bună decât primul volum

V-am spus acum ceva timp, când am terminat de citit prima carte din serie, că deși nu m-a impresionat am de gând să citesc în continuare doar fiindcă mi-a plăcut serialul. Spre norocul meu volumul al doilea e mai bun, ceea ce înseamnă că nu voi renunța la serie.

Femeia la 1000° C, de Hallgrimur Helgason

În ultimul an de zile am realizat că cele mai bune cărți motivaționale nu sunt cărțile motivaționale, ci biografiile. Iar atunci când am citit că această carte are în prim plan o poveste despre o femeie care își deapănă viața pe patul de moarte, mi-am imaginat deja că scriitura va veni cu o mare doză

Pistolarul (Turnul întunecat #1) – pe când Stephen King nu avea atât de mult talent

Haideți să începem cu începutul și anume cu o justificare. Îmi place Stephen King, i-am citit foarte multe cărți, e unul dintre scriitorii mei preferați. Dar primul volum din Turnul întunecat nu mi-a plăcut aproape deloc.

Ultima dorință (Witcher #1), de Andrzej Sapkowski

Cum febra Witcher i-a cuprins pe toți, iar eu nu prea rezist tendințelor, m-am apucat de serialul deja celebru, publicat de Netflix. Urmărind serialul am realizat că de fapt aș citi seria, pe care – vă mărturisesc cu sinceritate – am ignorat-o de când nu mai sunt fan fantasy.

Bucuria vieții, de Irving Stone

Bucuria vieții e de fapt o biografie a lui Van Gogh pe care o păstram în bibliotecă de prea mult timp și știți deja, mai mare rușinea să ai cărți necitite în bibliotecă. Nu știu cum m-am decis să o citesc, fiindcă aveam de gând așa cum am să citesc Război și Pace de la

Dracula de Bram Stoker – o carte clasică despre vampiri

Mereu mi-au plăcut poveștile cu personaje supranaturale, dar marea problemă cu aceste cărți este că în 95% din cazuri sunt proaste. Sau doar cu adolescenți cu drame ieftine, scriitură slabă, povești de să-ți dai ochii peste cap mai ceva ca la minciunile foștilor.