“Amintiri din viitor”, Andreea Russo

Gândindu-mă la acest prim volum, sunt cumva într-o stare de nedumerire, neștiind a spune dacă mi-a plăcut sau nu. Deci o să aflați părerea mea despre acestă scriere în același timp cu mine. Pentru că da, recenzia de carte e o modalitate prin care autorul îți așterne și înțelege sentimentele față de ceea ce a citit. 

Continue reading ““Amintiri din viitor”, Andreea Russo”

Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso-un thriller imperfect

Încă de când l-am descoperi pe Musso, stilul alert al scrierilor sale m-a captivat. Francezul împletește romatismul cu suspansul și scoate din tastatură povești care te țin în priză. Răsturnările de situație (adesea agasante) sunt cuvintele care îi descriu opera, deloc de neglijat pentru un autor tânăr. 

Continue reading “Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso-un thriller imperfect”

“Diana cu vanilie”, de Diana Sorescu

Probabil cele mai prețioase lecturi sunt ale cărților care te citesc și care te fac sa te simți ca și cum ai vorbi cu tine. Știți voi, genul de scrieri care îți indulcesc cafeaua. Nu a fost în totalitate și cazul cărții recenzate, dar îmi lipsea o introducere de efect. Bineînțeles că dacă eu nu am rezonat cu gândurile unui om cu o mentalitate tradițională, care îl pune pe Dumnezeu în toate, respinge homosexualitatea și, pe deasupra, merge și pe principiul “toți bărbații e porci”, nu înseamnă că tu nu vei asemăna actul lecturării cu o conversație cu cineva drag.

Continue reading ““Diana cu vanilie”, de Diana Sorescu”

Poveștile unei inimi, de Diana-Florina Cosmin

​In ultimele luni, poate pe fondul unei neîntrerupte presiuni emoționale, cărțile care îți dau senzația unei conversații plăcute cu un prieten au fost mai aproape de  mine decât în mod obișnuit. M-am regăsit în scrierile Mariei Tudose, a lui Chris Simion și ale Anei Manescu și cu tot respectul, în alte perioade ale vieții, le-aș fi ignorat fără regret romanele. Se înțelege deci că am început lecturarea poveștilor Dianei, nu fără așteptări ori cu replici ironice în minte, ci cu bucuria reîntâlnirii unei vechi prietene.  Continue reading “Poveștile unei inimi, de Diana-Florina Cosmin”

Umanii, de Matt Haig-cartea care îți răstoarnă conceptul despre fericire 

​Oricât aș încerca să găsesc cuvintele potrivite, scrierea acestei recenzii pare să fie peste capacitățile mele literare. Pur și simplu nu reușesc să pun toate ideile care mi se perindă acum prin minte în fraze coerente. Ceea ce e absurd și frustrant deopotrivă fiindcă eu chiar îmi doresc să conving cât mai multe persoane să citească această carte. Probabil această incapacitate de exprimare se datorează impresiei generale pe care această lectură a lăsat-o asupra mea.  Continue reading “Umanii, de Matt Haig-cartea care îți răstoarnă conceptul despre fericire “

Exerciții de echilibru, de Tudor Chirilă-o carte care mi-a depășit așteptările 

​Deși i-am fredonat versurile de nenumărate ori și nutresc sentimente de respect și admirație pentru întreaga sa activitate de artist, pe plan literar nu aveam așteptări de la scriitorul Tudor Chirilă. Nu reușeam să trec de o conversație din cartea acestuia (o împărtășesc și cu voi în rândurile ce urmează), pe care o întâlneam în mod continuu pe facebook și care părea un schimb de replici tipic scrierilor contemporane.  Continue reading “Exerciții de echilibru, de Tudor Chirilă-o carte care mi-a depășit așteptările “

“Suge-o, Ramona!” de Andrei Ciobanu – o carte pentru intelectualii de pe facebook

Atunci când înregistra Guță “sună-mă sau dă-mi un bip/ că vreau să te aud un pic” nu se aștepta ca Kovesi să cânte aceste versuri prin interviuri. Le-a scris pentru cei care vor să-și aline suferința pe o melodie de jale, care să nu le pună capacitatea de a face conexiuni la munci prea grele. Ei, același public țintă l-a avut și Andrei Ciobanu cu această scriere. De aceea voi evita formulările de tipul “cartea aceasta este o tâmpenie”, nu pentru că nu e pentru mine. Ci pentru că sunt conștientă că nu fac parte din acel “public țintă”. 

<!–more–>

O să mă întrebi de ce am ales această scriere, în condițiile în care eram conștientă că Andrei Ciobanu nu e Kant junior. E simplu, voiam să citesc ceva ușor, cu secvențe de sex. Cum nu (mai) sunt în relații bune cu Sandra Brown (nu că ea ar scrie despre sex cât să mă impresioneze) și cum în rest am luat cam toate cărțile erotice (scrise prost) la rând, ce îmi mai rămăsese pe listă era acest scriitor care și-a descoperit talentul pe facebook. 

Primele pagini mi-au satisfăcut cerințele:sex, scriitură care nu mă îndemna la meditație (ceea ce e perfect în aceste vremuri tulburi, nu?), limbaj vulgar, facil, umor de stand-up  (nici nu te amuză, nici nu te plictisește). Pentru că vrea să lase impresia că are de fapt o gândire foarte profundă, scriitorul (simt că fac o crimă dacă îl numesc așa) introduce pe ici-colo câte un truism, ca să avem noi, muritorii de rând, ce să postăm pe facebook. Recunosc totuși că unele afirmații mi-au plăcut mult (chiar dacă le-am mai citit de câteva ori formulate diferit). Aveți mai jos un exemplu.  

“Trebuie  să stârnești  curiozitate  și  intrigă în  sufletul  ei, așa cucerești  o femeie.  Nu  cu sucuri, cadouri  scumpe sau  portofele  pline.  F*te-i  mintea și  cu  siguranță  o să  o  f*ți  și  pe ea. Începe  preludiul  de  sus  în  jos,  nu  invers.  Începe să te joci  cu  mintea ei,  nu  cu  clitorisul  și abia atunci  o  vei  face  să te  dorească,  să te  vrea și  să aibă nevoie de  tine. “

După jumătatea cărții (aș da-o în expresii intelectuale acum, dar nu e cazul) mi s-a acrit. Pur și simplu, m-am plictisit de aventurile, mai mult sau mai puțin imaginare, ale protagonistului. Și am abandonat scrierea, fără regretul timpului acordat, dar și fără un sentiment de vinovăție. 

De ce nu mi-a plăcut? Pentru că nu are fir narativ și nici nu știu dacă să o numesc carte autobiografică, fiindcă unele momente par mai degrabă de ordinul fanteziei tipice unui adolescent care se masturbează în exces. Pe de altă parte, personajul e un frustrat și dă această dovadă prin invitația lui celebră la oral. Îmi amintește de o vorbă veche:”vulpea când nu ajunge la struguri spune că sunt acrii”. Sau în traducere liberă, e curvă femeia pe care nu o iubi-dubi. Mă rog, nu că celebra Ramona ar fi mironosița aruncată din ceruri pe străzile Sucevei. 

În definitiv, Andrei Ciobanu a scris pentru adolescenții aflați în căutarea senzațiilor tari și pentru cei care rup cluburile, nu bibliotecile. Bineînțeles că există posibilitatea să-ți placă chiar dacă ești un om citit, pentru că poate fi pe aceeași lungime de undă cu stilul tău ori pur și simplu se potrivește stării de spirit actuale.