Urzeala tronurilor de George Martin-mai bine de atât nici că se putea

Atât de mult ce m-a “urmărit” această serie și atât de multe cuvinte de laudă am auzit despre ea încât aveam impresia că era datoria mea în fața societății să citesc această scriere. Simțeam o presiune foarte mare pe care mă încăpățânam totuși să o ignor. În pricipiu pentru că nu părea tocmai genul meu literar. Credeam că e prea mult război și sânge pentru mine și de asemenea se vorbea foarte mult de complexitatea cărților, deci se anunța o lectură greoaie. M-am lăsat intimidată de parcă nu mai citisem cărți grele în toată existența mea. 

Continue reading “Urzeala tronurilor de George Martin-mai bine de atât nici că se putea”

Recenzie “Un bărbat pe nume Ove”, Fredrik Backman-cea mai bună carte a anului 

Cred că dacă ar fi fost să văd această carte pe unul dintre site-urile online pe care le frecventez, nici măcar nu mi-ar fi trecut prin minte să citesc descrierea de pe copertă. Noroc că au vorbit-o de bine câțiva oameni pe care îi urmăresc (tot respectul meu pentru bloggeri și booktuberi), că altfel mi-aș fi refuzat singură un act atât benefic de lectură. De asemenea, m-au urmărit și numeroale fotografii de pe instagram cu această carte. Se pare că tot Universul a complotat ca eu să citesc acest roman. Exagerez, desigur, dar e modalitatea mea de a-mi arăta aprecierea.

Continue reading “Recenzie “Un bărbat pe nume Ove”, Fredrik Backman-cea mai bună carte a anului “

Ce fel de bloggeri de carte mă enervează?

Zilnic citesc (sau ascult) recenziile și recomandările de carte peste care dau. De asemenea, listele, topurile și tag-urile sunt binevenite. Orice mă ajută să descopăr un titlu bun, de altfel. În marea asta de oameni cu păreri, riști să ai parte și de dezamăgiri. Cum arată acele dezamăgiri pentru mine?

Continue reading “Ce fel de bloggeri de carte mă enervează?”

“În ape adânci”, Paula Hawkins

După ce debutul literar al scriitoarei a intrat în topul celor mai bune cărți citite în 2016, mi-am spus că neapărat voi mai citi când Paula va alege să publice din nou. “Fata din tren” mi se păruse la acea vreme o carte complexă, cu o acțiune bine construită, gândită, o scriere plină de suspans, deci eram cel mai mare fan.

Continue reading ““În ape adânci”, Paula Hawkins”

Cărți la care vei plânge (1)

Probabil una dintre cele mai importante caracteristici ale unei cărți este să producă o emoție celui care o răsfoiește. Trebuie să simți ceea ce citești, să percepi unele întâmplări de parcă ai fi trecut tu prin ele. Abia atunci când te simți răscolit de o poveste, poți spune că ai lecturat-o cu adevărat. Pe mine multe romane au reușit să mă impresioneze până la lacrimi. Poate nu vor avea același efect asupra voastră, dar în mod clar, vă voi recomanda câteva titluri dacă nu tulburătoare, cel puțin utile și pline de lecții. Să purcedem, zic.

Continue reading “Cărți la care vei plânge (1)”

“Printre tonuri cenușii”, Ruta Sepetys

De-a lungul timpului am citit multe cărți ce au ca tematică războiul, lupta pentru supraviețuire și asuprirea nevinovaților, pentru că mă pasionează foarte mult subiectul. Nu pentru că sunt sadică și îmi place să-mi imaginez ochi ieșiți din orbită, ci pentru că sunt romane din care poți învăța multe. Și de asemenea, aceste scrieri te fac să apreciezi mai mult ceea ce ai. Adică libertate, haleală câtă vrei etc. Trăim vremuri mai bune, chiar dacă teroriștii, Trump și PSD există. 

Continue reading ““Printre tonuri cenușii”, Ruta Sepetys”