5 idei despre viata din “Arta subtila a nepasarii”

In aceasta perioada am tot cautat carti de psihologie, dezvoltare personala, orice m-ar fi ajutat sa trec peste toate problemele, fara sa fac prea multe crize. Am inceput cateva carti, dar la toate am renuntat fiindca nu-mi ofereau nimic. Nu ma interesa prea mult ce “putere extraordinara” se ascunde in mine si nici nu aveam chef sa raman pozitiva in timp ce toate explodau in jurul meu. Sa ma inteleg prin intermediul psihologiei iar nu-mi era de mare folos si in mod evident sa beau pe melodii triste imi era mai la indemana decat cititul de texte semi-complicate care m-ar fi ajutat sa-mi gasesc drumul catre mine insumi.

Apoi destinul, Dumnezeu sau orice alta parte din Univers care hotaraste chestii pentru noi (eu in aceasta perioada am dat vina pe orice am putut, mai putin pe mine) mi-a trantit in brate “The subtle art of not giving a fuck”. In engleza, ca sunt studenta la limbi straine. Sincer n-am pornit cu mari asteptari, era doar o alta carte de dezvoltare personala, dar cel mai mult mi-a placut ca le-a contrazis pe toate.

Accepta ca viata e de rahat de foarte multe ori si inceteaza sa visezi la perfectiune. Mereu cand ai o problema vine o Gigica sa-ti spuna ca viata e frumoasa daca stii sa o traiesti. Ca si cum e o problema cu tine ca nu te bucuri de ciripitul pasarilor, bormasina vecinului de la doi si manelele vecinul de la patru in timp ce tu ai ramas fara job, te-a inselat Gigel si apropo, n-ai nici bani de chirie. In realitate, aste e viata. Jobul perfect nu exista, iubitul perfect nici atat. Accepta pur si simplu acest fapt si mergi mai departe.

E ok sa nu fii ok. Stiu ca toata lumea iti spune ca trebuie sa zambesti, sa ai incredere in tine, in Dumnezeu, sa-ti pastrezi calmul indiferent de situatie. Dar in realitate ce trebuie sa faci este sa te descarci, apoi sa-ti rezolvi problemele. Inceteaza sa te comporti de parca trebuie sa fii mereu fericit. Si din proprie experienta va spun, e cea mai buna solutie. Sufera cat ai nevoie, dar nu-ti neglija responsabilitatile. Solutia nu e sa golesti sticlele in mijlocul saptamanii si a doua zi sa nu te poti trezi sa te duci la munca. Nu te descarca asa! Alege o cale de mijloc. Personal, dupa o luna de tot rahatul sunt mandra de mine ca m-am descarcat mai mult decat am simtit, am scris cat sa ma considere nebuna cititorii, am plans de fiecare data cand am simtit ca trebuie sa o fac, dar nu am adunat probleme in plus la job ori facultate.

Iti pasa de prea multe lucruri. Unul dintre aspectele pozitive ale acestei perioade e ca am realizat ca pot sa traiesc si fara sa ma ingrijorez. Creierul meu a fost atat de absorbit de suferinta incat am uitat sa ma stresez pentru examene, dar n-am uitat sa invat pentru ele. Per total am incetat sa-mi fac griji, fiind prea ocupata sa-mi fac treburile ca un robotel suferind ce eram si cand am inceput sa-mi revin, mi-am dat seama ca poti sa-ti rezolvi probleme si fara sa faci o drama la gandul ca nu le vei rezolva. Acum ma doare in cot de multe aspecte care ma stresau inainte si e chiar misto aceasta durere. Si asta recomanda si scriitorul. Alege lucrurile de care sa-ti pese si cel mai mult ar trebui sa-ti pese de bunastarea ta. Daca va conta si peste ani, deci merita efortul, atunci te poti preocupa. Dar pentru un zece la examen, nu te stresa prea tare.

Nu e vorba de destinatie, ci de calatorie in sine. E cel mai mare cliseu, dar omul chiar are dreptate. Daca iti pierzi in frustrare si suferinta ani din viata doar ca sa-ti iei o masina smechera, o gagica model si o casa cu etaj, o sa cam realizezi la sfarsit ca nu esti atat de fericit pe cat credeai ca vei fi. Si apoi o sa incepi sa-ti doresti altele pana intri in depresie. Tu fii bine cu tine, munceste pentru ce-ti doresti, dar asigura-te ca nu-ti calci pe principii pentru un vis. Fii om, pe scurt, nu neaparat de succes, dar multumit de tine.

Uite un adevar trist: nu esti special. “Daca toti suntem extraordinari, atunci, prin definitie, nu este nimeni extraordinar”. Accepta ca ai o viata banala si daca nu simti din adancul adancimilor tale ca vrei sa ajungi presedinte, mare om sau mai stiu eu ce, nu te obosi doar fiindca crezi ca o sa-ti creasca respectul de sine fiindca esti, prin definitia societatii, un om de succes. Risti sa ajungi in pozitia inalta la care visezi si sa te simti la fel de gol. Deci nu mai trai cu impresia ca in tine se ascunde un potential maxim si ca trebuie sa conduci lumea.

Probabil multi dintre voi ati aflat din propria experienta ce e scris in aceasta carte. Nici in cazul meu nu au fost de prea mare impact neaparat, nu simt ca mi-a schimbat viata aceasta carte, dar m-a ajutat mult. Si chiar ma straduiesc sa-mi ghidez viata dupa aceste principii. Fiindca tot e perioada cadourilor va recomand, daca nu vreti sa o cititi, atunci mai bine o daruiti cuiva care prea cauta sa dea existentei sale sens. S-ar putea sa-i fie de mare ajutor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s