Toamna se numara cartile citite

La sfarsit de august mi-am facut o lista de carti pe care planuiam sa le citesc in toamna ce urma sa vina, insa, sincer vorbind, in cazul meu, planurile de lectura nu prea functioneaza. Am citit doar patru titluri din cele 12 propuse si am mai inceput alte trei carti din aceeasi lista, dar cam atat. Prin urmare nu o sa mai vedeti planuri de lectura pe termen scurt pe acest blog. 

Cu toate acestea, sunt foarte multumita de realizarile literare din ultimele trei luni. Am avut curajul sa incerc titluri de care am fugit si astfel am descoperit carti foarte bune. Topul zece de la finalul anului va fi in mare compus din titlurile din aceasta toamna. Ce am lecturat cu drag si spor?

Madame Bovary de Gustave Flaubert. Trebuie sa recunosc ca am fost dezamagita de mine fiindca aceasta carte nu mi-a placut. Nu neg valoarea ei literara ori talentul lui Flaubert, dar personajele feminine precum protagonista sunt motivele pentru care aleg sa nu mai citesc un roman. Presupun insa ca nici nu a fost momentul ei. Poate peste cinci-zece ani o voi intelege mai bine pe madame Bovary.

O plimbare de neuitat de Nicholas Sparks. Mie acest scriitor nu-mi displace. Povestile lui de dragoste functioneaza in anumite perioade ale vietii. In plus filmul “A walk to remember” a fost ecranizarea adolescentei mele. Insa aceasta carte a fost slaba, mult mai proasta decat filmul.

Crima si pedeapsa de F.M. Dostoievski. Am recitit opera scriitorului rus pentru a doua oara si daca acum trei ani mi s-a parut dificila si prea mult pentru mine, de aceeasta data m-a incantat, mi-a trezit interesul pentru clasici si psihologia criminalului. O carte cu o puternica incarcatura emotionala.

Iuresul sabiilor ( Cantec de gheata si foc #3). A fost cel mai bun volum din cele citite, deasupra celorlalte in ceea ce priveste suspansul si emotia. George Martin socheaza si se pierde in descrieri, dar multi scriitori sufera de asta.

Tronul de Clestar de Sarah  J. Maas. Subiectul romanului a fost bun, insa scriitoarea a distrus totul cu momente romantice, un aparent triunghi amoros si alte clisee fara de care nu se poate scrie o poveste pentru adolescenti.

Vocea lui Archer de Mia Sheridan. Romanul a inceput bine, voia sa fie o poveste buna de viata, dar s-a transformat intr-o scriere romantico-erotica. Din pacate a fost o dezamagire, dar cel putin m-a convins sa renunt la scrierile din acest gen

Diavoli Fragili de Radu Gavan. Prima mea intalnire livreasca cu autorul roman a fost o surpriza placuta, atat pentru ca am descoperit un scriitor matur, cat si pentru ca scrierea sa a fost pe aceeasi lungime de unda cu pasiunile mele.

Nebunul Alb de Allex Trusca. Asa cum deja am spus, cartea lui Allex a fost ca un basm pentru oameni mari, cu momente foarte bune si un protagonist pe care nu prea ai cum sa nu-l indragesti. Daca aveti planuri cu scriitorii romani, trebui sa-l incercati si pe Trusca.

…Si vreme e ca sa ucizi de John Grisham. Desi nu m-a adus in extaz aceasta scriere, nici nu mi-a displacut. Grisham impleteste suspansul cu umorul si un caz socant si scoate o poveste acceptabila. Probabil voi mai apela la acesta cand voi dori o carte relativ usoara.

Cartea oglinzilor de E.O.Chirovici. Scriitorul se joaca cu mintea cititorului, isi spune povestea prin ceea ce eu numesc scriere buna. O carte impresionanta care m-a convins sa mai citesc si alte titluri de la autor.

Ce se intampla in iubire de Alain de Botton. De la acest scriitor care abordeaza viata si iubirea intr-o maniera folosofica am mai citit “Eseuri de indragostit” si aceea carte mi-a placut foarte mult. Nu am putut sa spun acelasi lucru despre aceasta scriere, din care nu am ramas cu altceva in afara de cateva citate care dau bine pe facebook.

Ubik de Philp Dick. Desi pentru un cititor nefamiliarizat cu genul SF nu a fost un inceput tocmai usor mi-a placut cartea, m-a tinut in priza, m-a bulversat. Scriitorul e un geniu.

1984 de George Orwell. Fara dubii una dintre cele mai bune carti ale anului in curs, o poveste care inca ma bantuie si pe care chiar ar trebui sa o citeasca toata lumea. Abia astept sa citesc si ‘Ferma animalelor”.

…Sa ucizi o pasare cintatoare de Harper Lee. Desi e mare batatie pe titlul de “cea mai buna carte a toamnei”, balanta inclina pentru acest titlu. Mi-au placut personajele, povestea, stilul scriitoarei. Merita! De zece ori da!

Batranul si marea de Ernest Hemingway. Desi mesajul transmis de carte mi s-a parut bun, de memorat, povestea in sine mi s-a parut o tortura la fel de mare precum vreo 300 de pagini scrise de Balzac.

Fahrenheit 451 de Ray Bradbury. Alta scriere de top zece, o distopie obligatorie pentru pasionatii de carti. Bradbury te pune pe ganduri cu un subiect sensibil.

Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe. Dintre toate cartile citite despre persecutarea evreilor, aceasta iese in evindenta printr-o scriere foarte buna. De asemenea, nelipsite au fost si momentele de emotie si tristete. O carte foarte bine documentata, de citit si trait.

Scrisorar de Mihail Siskin. Desi e destul de bine scrisa, cu parere de rau spun ca nu am rezonat cu subiectul. Presupun ca nu a fost timpul ei.

Viseaza androizii oi electrice? de Philip Dick. Daca dupa “Ubik” eram in dubii, dupa aceasta carte m-am indragostit de stilul acestui scriitor. Mi s-a parut geniala. Simplu.

Procesul de Franz Kafka. Scrierea impecabila, dar actiunea haotica. Cu toate acestea nu m-am descurajat si mai vreau sa citesc un titlu de la Kafka.

Acestea au fost titlurile toamnei. Am citit mult, am citit carti bune. Pe viitor promit sa scriu un articol de genul la sfarsitul fiecarei luni pentru ca – vedeti bine – in incercare de a nu ma lungi (si evident din dorinta de a nu va pierde pe drum) am scris mai putin decat as fi vrut despre fiecare carte. Bineinteles daca doriti o parere argumentata si nu doar un mediocru “mi-a placut si nu prea”, dati click pe titlurile numite si cititi recenziile realizate. In decembrie sper doar sa termin toate cartile incepute ca cica aduce ghinion sa nu-ti termini treburile pana la venirea noului an. Cum a fost toamna voastra in materie de carti?