Diavoli fragili, de Radu Găvan- dovada că și noi avem scriitori buni

Umblă prin târg vorba că scriitorul român (în general) nu se ridică la standardele cititorului care- vezi Doamne- le-a văzut și le-a citit pe toate. Ce-i drept, literatura română nu înseamnă doar “Fluturi” și “Suge-o,Ramona!” (despre care am mai vorbit și mi-am manifestat deja respectul pentru aceștia, pentru că și-au satisfăcut PUBLICUL ȚINTĂ), însă mulți judecă întreaga literatură română contemporană în funcție de aceste două titluri. Ei bine, talentul se extinde, ba chiar începe de la oameni precum Dan Lungu, Doina Ruști, Mircea Cărtărescu și ultima mea descoperire, Radu Găvan. 

Despre Radu auzisem multe, citisem pe diferite bloguri, cei mai mulți îi remarcau iscusința în ale scrisului. Deși toate titlurile publicate mă atrăgeau, până să aud de “Diavoli fragili”, să-l citesc pe acest scriitor nu era o prioritate. Însă după câteva recenzii citite, am realizat că ultimul roman al scriitorului pare a fi o odă adusă demonilor interiori. Și știți deja cu câtă pasiune citesc despre aceste subiecte.

Oamenii sunt fragili, niste păpuși din porțelan, gata oricând să se spargă. Nu cred că trebuie să respingem întunericul, mai mult, ar trebui să îl acceptăm ca fiind parte din noi. Va veni o zi în care toată această violență acumulată de-a lungul timpului va răbufni și ne va obliga să ne privim în față adevărata natură. Unii dintre noi o vor accepta și vor merge mai departe cumva, alții vor înnebuni și vor cădea. 

Diavoli fragili nu e o carte de beletristică pe care o citești relaxat lângă o ceașcă de cafea. Romanul lui Radu Găvan te pune în fața propriei dureri, te determină să-ți recunoști și să-ți accepți gândurile despre care în general nu vorbești. E o scriere care te tulbură și de la care am avut nevoie de multe pauze de asimilare. De asemenea e o carte cu multe pasaje dureroase sau șocante. Dacă în general ți se umflă o venă citind denumirile populare pentru organele reproducătoare, atunci nu cumpăra această carte. 

În mare vorbește și despre condiția scriitorului într-o societate în care vinde scandalul, despre drumul anevoios pe care orice artist visător îl parcurge, un drum în care faima înseamnă doar un moment de pauză nu și finalul luptei. Nu am putut să nu remarc nici atenția acordată literaturii, numele sonore care sunt aduse în discuții, fapt care a dus la o dorință mai puternică de a citi.

De obicei, cărțile mari nu vorbesc despre un subiect anume, dimpotrivă, subiectul în sine este doar un pretext pentru scriitor pentru a-și dezlănțui demonii, de a scoate ceva cu adevărat ieșit din comun din el și de a înfățișa lumii acel ceva într-un act de dăruire totală, pentru că o carte mare poate fi orice, mai puțin un act egoist. Din contră, este o dovadă de generozitate supremă. O capodoperă literară nu poate fi creată de un om obișnuit, pentru că este nevoie de o forță narativă ieșită din comun, de o deschidere și de o putere de înțelegere mai presus de obișnuit, de o viziune extraordinară, este nevoie de geniu pentru a produce un efect pe măsură. 

Strict legat de modul în care cuvintele sunt puse pe hârtie, țin să precizez că Radu e un scriitor foarte talentat iar experiența acestuia e vizibilă. Poveștile în schimb au un efect puternic, te ating și îngrozesc, deci revenim la aceeași idee: scriitorul chiar știe ce face. Înțelegeți deci că vă recomand această carte cu mare drag, pentru că e o scriere puternică, care rămâne în tine mult timp după ce romanul a fost închis. 

Advertisements

One thought on “Diavoli fragili, de Radu Găvan- dovada că și noi avem scriitori buni

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s