“În ape adânci”, Paula Hawkins

După ce debutul literar al scriitoarei a intrat în topul celor mai bune cărți citite în 2016, mi-am spus că neapărat voi mai citi când Paula va alege să publice din nou. “Fata din tren” mi se păruse la acea vreme o carte complexă, cu o acțiune bine construită, gândită, o scriere plină de suspans, deci eram cel mai mare fan.

Se înțelege deci că am pornit cu mari așteptări în aventură, atunci când am deschis “În ape adânci”. Și nicidecum nu am fost dezamăgită (ba mai mult, acum am un nou scriitor preferat), dar acest roman nu mi s-a părut la fel de bun ca primul. 

Cartea urmărește inițial traseul misterios al morții lui Nel Abbot, o mamă singură, care aparent s-ar fi aruncat în apă. Sfârșitul acesteia o readuce pe sora ei acasă, creează ceva sentimente de fericire și confuzie printre cunoștințe (deci nimic obișnuit pentru o sinucidere). Ce-i drep, la câți oameni se bucură ca Nel a dat ortul popii, ai impresia că jumătate din oamenii din sat au omorât-o, iar ceilalți regretă că nu au făcut-o ei.

Intrigant este că în urmă cu ceva timp în aceași “bulboană a înecaților” și-au găsit sfârșitul tot felul de femei nesupuse iar Nel cerceta istoria lacului înainte de a fi găsită moartă. Ai crede că pisica a fost omorâtă de curiozitate, dar nu e deloc așa. E o poveste mult mai complicată, ca un joc în care muți o piesă și cad toate.

„Unii spun că femeile au lăsat ceva din ele în apă, alţii spun că apa păstrează ceva din puterile lor, fiindcă de atunci le-a atras spre ţărmurile sale pe cele fără noroc, pe cele disperate, pe nefericite, pe rătăcite. Vin aici ca să înot cu surorile lor.”

Ce m-a determinat să-i ofer patru stele din cinci? În primul rând multiplele perspective narative, pentru că au îngreunat procesul de înțelegere. De altfel sfârșitul a fost tipic Paulei, adică nu toate lucrurile se cer rezolvate în final, hai să le las puțin în plop. 

Toate personajele au ceva de ascuns. Toți au secrete murdare, sentimente de vinovăție (personal mi-ar fi frică să mă mut în acel oraș), se fac multe fapte imorale, sunt readuse în prezent traume din trecut. Deci, în principiu, nu ai cum să te plictisești citind.

Mi-ar fi plăcut o mai mare atenție la detalii, o mai bună organizare a acțiunii, scriitoarea jonglează cu toate acele perspective narative și uneori poveștile personajelor se clatină. Bineînțeles, poate fi doar impresia mea, așa că dați-mi de știre. 

Cu toate acestea, cu siguranță voi mai citi Hawkins. Și sper că și voi o veți face. Lecturi plăcute! 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s