Posted in Recenzii

Harry Potter and the Cursed Child- mă așteptam la altceva?

Deși citisem pe la alți colegi de breaslă (de bloggeri vorbesc) cum că această carte nu se aseamănă cu seria celebră, tot nu mi-am putut stăpâni entuziasmul și într-un exces de zel am achiziționat scrierea care îi readuce în scenă pe eroii mei preferați din literatură. Aveam emoții și un zambet tâmp pe chip. Pe drumul de la librărie și până acasă visam cu ochii deschiși la plimbările nocturne prin Hogwarts, la suspansul nelipsit din scrierile lui Rowling. Doar că în “Harry Potter and the Cursed Child”, amprenta scriitoarei nu e vizibilă. 

Da, am fost dezamăgită de carte și știam că așa se va întâmpla. Scrierea e indiscutabil mult mai slabă. Suspansul nu există, ba chiar răsturnările de situație mi s-au părut fie plictisitoare, fie agasante. Personajele încă rămase în scenă nu au strălucirea celor de care m-am despărțit cu lacrimi în ochi la finalul volumului șapte. În locul amuzantului Ron e un personaj sec, lipsit de viață. Hermione nu se mai laudă cu iscusința din trecut iar Harry e incomparabil cu băiețelul care “a crescut sub ochii fanilor înfocați”.

Ideea cărții e bună. Albus, fiul lui Harry, e “urmărit” de faima tatălui său iar repartizarea sa în casa Viperinilor, îi provoacă sentimente contradictorii, oferindu-i sentimentul că nu se ridică la nivelul numelui său. Prietenia sa cu Scorpius, fiul lui Draco, deși provoacă rumoare în rândul cititorilor (unii văd această legătură ca o încercare de a susține și promova relațiile dintre persoanele de același sex), e unul dintre motivele pentru care am continuat lectura cu drag. Ba mai mult, Scorpius a fost personajul meu preferat. Avea ceva din spiritul de aventură a lui Harry, cumpătarea și inteligența lui Hermione și câteva replici ce îmi aminteau de tânărul Ron. Și totuși e fiul lui Draco. Sau a Lordului Cap-de-Mort. Cine știe?

Albus in schimb e mult mai iresponsabil, deși și el îți amintește de momentele în care tatăl său fugea in brațele pericolului, când toți ceilalți se duceau la culcare. Reîntoarcerea acestuia în trecut pentru a-l salva pe Cedric Diggory, mi se pare mai mult un gest egoist, decât o misiune de salvare. El, de fapt, încearcă să demonstreze lumii că e mai bun decât tatăl său. Dar în timp ce Harry intra in belele cu scopuri nobile (asta când nu-l găseau problemele pe el), Al aproape ucide sute de vrăjitori, doar din orgoliu.

Pe alocuri, te emoționează. Și nici nu se poate altfel. Chiar dacă sunt într-o variantă mai ponosită, tot personajele tale preferate sunt. Și te bucuri de reîntîlnirea cu ele. Dar nu e nimic din ce a fost cândva. Însă tot îți recomand să o citești. Fără prea mari așteptări, dar cu o oarecare emoție. Lectură plăcută! 

Advertisements

2 thoughts on “Harry Potter and the Cursed Child- mă așteptam la altceva?

  1. nu am citit cartea, inca … insa te rog ia in considerare ca […] the cursed child este scenariul unei piese de teatru, nu un roman, poate si de aici diferenta pe care ai observat-o … si avand in vedere ca actiunea se petrece la 19 ani dupa ultimul volum HP, mi se pare normal ca vechii protagonisti sa nu mai fie ce-au fost, iar cei noi sa fie total diferiti. asta este si motivul pentru care am tot amanat citirea ‘copilului blestemat” dar articolul tau chiar mi-a restarnit curiozitatea 🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s