“Amintiri din viitor”, Andreea Russo

Gândindu-mă la acest prim volum, sunt cumva într-o stare de nedumerire, neștiind a spune dacă mi-a plăcut sau nu. Deci o să aflați părerea mea despre acestă scriere în același timp cu mine. Pentru că da, recenzia de carte e o modalitate prin care autorul îți așterne și înțelege sentimentele față de ceea ce a citit. 

Micul roman, lecturat în mai puțin de o oră, era pe lista de dorințe încă de când am dat peste un citat-pe facebook-care la vremea aceea mi-a dat cumva o stare de melancolie. Și, în fond, rolul principal al unei scrieri e să  trezească sentimente.

Când am primit cartea, am trăit primul sentiment de dezamăgire în ceea ce o privește. Pe lângă faptul că era foarte subțire, puțin peste o sută de pagini, avea și prea multe spații goale. Mi-am amintit involuntar de “De vorbă cu Emma”. Speram să nu-mi amintească și scrierea. M-am înșelat. 


Viața o înțelegi doar după ce o trăiești, la fel cum ai urca un munte, înțelegi cum e să ajungi în vârf doar după ce ai parcurs traseul.”

Povestea cărții e interesantă: Mir, protagonistul are previziuni, știe deja ce se va întâmpla în viitor, ceea ce e un blestem și nu doar pentru firea lui melancolică și romantică (a nu se înțelege prin romantism că personajul cânta la chitară “Epilog”, în ploaie de petale de trandafiri), ci pentru oricine, dacă e să mă întrebați pe mine. Ce-ar mai fi viața dacă aș ști când iau o decizie greșită sau când mă îndrăgostesc de cine nu trebuie?

Nu pot să o descriu pe ea, dar pot să mă descriu pe mine în momentele în care am fost alături de ea: un om împlinit, care se bucură de orice amănunt; un om care cunoaște încotro merge, pentru ce luptă și unde are să ajungă; un om fericit.

M-au captivat personajele, inteligente și așa cum deja am spus, subiectul cărții. Însă scrierea mi-a dat bătăi de cap. Unele citate și dialoguri păreau puțin lipsite de sens. De asemenea, pline de truisme și clișee, erau replici pe care le-ai mai citit în câteva cărți, doar puse într-o formă diferită. 

…între doi oameni nu se află nimic în afară de propriile lor sentimente, principii și păreri de rău.

De altfel, subiectul mi s-a părut abordat doar de suprafață. Mi-aș fi dorit o carte completă, în care să nu se treacă cu așa ușurință de la un moment la altul. Pare scrisă mai mult pentru a impresiona publicul prin citatele lacrimogene, decât prin poveste.

Nu spun că e o carte proastă, are publicul ei țintă, pe care îl văd satisfăcut de acestă scriere. Pentru mine însă nu a fost ce trebuie. Dar nu regret că am citit-o.


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s