Posted in Recenzii

Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso-un thriller imperfect

Încă de când l-am descoperi pe Musso, stilul alert al scrierilor sale m-a captivat. Francezul împletește romatismul cu suspansul și scoate din tastatură povești care te țin în priză. Răsturnările de situație (adesea agasante) sunt cuvintele care îi descriu opera, deloc de neglijat pentru un autor tânăr. 

“Fata din Brooklyn” reprezintă a patra (deși nu pot să pariez pe acest număr) întâlnire cu Musso, o întâlnire la care m-am prezentat cu așteptări, nu neapărat nefavorabile în acest context. Pentru încă de la primele pagini alergam printre cuvinte, așa cum mă așteptam să fac.

Raphael, scriitorul care devine detectiv, este preocupat în faza inițială de reticența iubitei de a vorbi despre trecut. In fond, intreg romanul e un traseu al reconstituirii trecutului și al readucerii acestuia în prezent. Doar că această preocupare se sconteaza cu dispariția neprevăzută a iubitei, care nu pleacă ca tot omul cu amenințarea “mă duc la mama”, ci lăsând în urmă o poză cu trei cadavre carbonizate și precizarea timidă “eu am făcut asta”. Vezi, Raphaele, dacă ai fost curios…

Apoi povestea devine un labirint, când simți că i-ai dat de capăt, de fapt te afunzi mai tare. E intrigant tot ce se întâmplă și vrei răspunsuri, deci cel mai probabil nu vei adormi înainte să finalizezi cartea. Pe alocuri devine agasant, pierzi firul, nu înțelegi de ce atât de multe personaje cu secrete de ascuns. Dar îți revii la final. Nu în timpul acțiunii, că Musso nu prea lasă loc de asimilat informații. 

La final, am rămas cu sentimentul că povestea nu a fost finalizată. Parcă mai lipsea ceva. În plus, pe alocuri, poza nu prea bătea cu mireasa. Adică lucrurile nu se potriveau între ele, în totalitate. Dar e ceva obișnuit atunci când scriitorii schimbă de prea multe ori situația la 180 de grade.

Per total, a fost o lectură de vară bună, care îți trezește pofta de lectură aflată în hibernare. Crime în serie, jocuri de putere, legături care transced toate nenorocirile lumii. Rețeta perfectă, dacă mă întrebați pe mine. 

“la ce bun libertatea dacă nu te lasă să-ţi îndeplineşti visurile?”

“Mereu m-am gândit că, atunci când trec împreună peste o încercare grea, oamenii rămân legaţi pentru totdeauna, şi cu atât mai mult cuplurile. Când doi oameni trec fără să se despartă printr-o serie de obstacole dureroase, se creează legături solide, aproape indestructibile.”

“Când ajungi în infern, e important să ai o rezervă de amintiri fericite. “

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s