Posted in Despre lecturile mele

Cum m-am apucat de citit? 

Pasiunea pentru citit s-a născut în același timp cu mine. Încă din primii ani ai vieții, când arta scrisului și a cititului încă nu îmi fusese predată, mă jucam printre cărți și cuvinte. Eram fie jurnalistă, fie învățătoare, bibliotecară, mai târziu scriitoare de succes. În orice caz, eu trebuia să fiu înconjurată de cărți. 

La opt ani am primit “Vrăjitorul din Oz”. Învățătoarea care mi-a dăruit cartea a pus baza pasiunii mele pentru citit. Apoi câțiva ani la rând am plonjat printre legende și povești pentru copii. Nu citeam regulat, dar de fiecare dată când o făceam partea cea mai fascinantă a actului mi se părea posibilitatea de a-mi imagina totul, de a fi în locul personajelor, de a purta rochiile lor și alte asemenea “fleacuri” adolescentine. 

La paisprezece ani profesoara de engleză m-a introdus în lumea clasicilor englezi: surorile Bronte, Jane Austen, Thomas Hardy. Cu excepția romanului “Jane Eyre” – care a rămas la loc de cinste în rândul cărților citite-, toate titlurile mi se păreau puțin peste capacitatea mea de înțelegere. Ceea ce nu mă împiedica să le citesc în locurile publice sau să le las “accidental” pe bancă spre a obține lauda profesorilor. 

Abia pe la șaptesprezece ani mi-am făcut un obicei din a citi, o carte pe săptămână, așa suna provocarea. A devenit dependență în două luni. În prezent nu las să treacă o zi fără a lectura câteva pagini. Am scriitori preferați, pe care îi venerez, mi-am făcut prieteni datorită pasiunii mele și am învațăt multe din cărți. Încă mă “laud” cu titlurile citite. Prin liceu citeam Dostoievski în pauză, mai mult pentru admirația unor colegi, căci, în mod evident, gălăgia din clasă nu mă ajuta în înțelegerea textului și așa dificil. 

Nu am gen literar preferat, dar optez pentru cărțile care cer puțin efort intelectual. Totuși îi iubesc pe Stephen King, J. K. Rowling și Haruki Murakami. Și pe mulți alții. Citesc în funcție de stările mele, citesc pentru că sunt dependentă de cărți și pentru că sunt fericită în preajma lor. De regulă, cărți de beletristică, uneori psihologie. Deși clasicii îmi sunt mai dragi, nu refuz nici aparițiile noi

Oricum ar fi, citesc! Și recomand tuturor să facă la fel pentru că, așa cum spunea Matt Haig ” O carte  este  ca  o  hartă […]  Vor  fi  momente  în  viaţa  ta  când  te  vei  simţi  rătăcită  şi confuză.  Te  vei  regăsi  prin  lectură.  Nu  există  problemă  existenţială care  să  nu  fi  fost  tratată  undeva, cândva, într-o carte şi  pentru care să nu găseşti  mângâiere. Vreau să ţii minte  lucrul  acesta. În cărţi găseşti toate  răspunsurile.  Şi cu cât  citeşti mai  mult, cu atât mai  bine vei şti să te descurci  în  momentele dificile. “

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov. 

Advertisements

2 thoughts on “Cum m-am apucat de citit? 

  1. Hehe, văd că în adolescență citeam aceleași cărți. Am tot văzut pe bloguri provocarea Libris și mă gândeam că eu deja am scris textul ăsta cum m-am apucat de citit la secțiunea mea “despre mine”. O să văd dacă nu pot participa cu textul gata făcut 😀

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s