Posted in Recenzii

Băiatul Echo de Matt Haig

După ce am finalizat “Umanii”, o carte care mi-a oferit câteva idei utile despre existență, mi-am spus că această primă întâlnire cu scriitorul nu va fi nici ultima. Așa că la nici două luni, m-am reîntors în Universul lui Haig cu niște așteptări mari, dar deloc favorabile în contextul actual. Spun asta fiindcă am ales pentru o a doua lectură o carte pentru adolescenți iar această categorie literară nu mă mai reprezintă. Și nu neapărat datorită vârstei (în fond sunt mai adolescentă la 20 decât eram la 17-18), ci datorită experienței în ale cititului. 

” O carte  este  ca  o  hartă […]  Vor  fi  momente  în  viaţa  ta  când  te  vei  simţi  rătăcită  şi confuză.  Te  vei  regăsi  prin  lectură.  Nu  există  problemă  existenţială care  să  nu  fi  fost  tratată  undeva,  cândva,  într-o  carte  şi  pentru  care  să nu  găseşti  mângâiere.  Vreau  să  ţii  minte  lucrul  acesta.  În  cărţi  găseşti toate  răspunsurile.  Şi  cu  cât  citeşti  mai  mult,  cu  atât  mai  bine  vei  şti să te descurci  în  momentele dificile. “
Romanul urmărește evoluția relației dintre  Audrey și Daniel, două personaje unite de un eveniment tragic, dar despărțite de diferențele de mentalitate, fiind născute în lumi diferite. Bineînțeles, nu există o carte/serie pentru adolescenți care să nu conțină clișeul îndrăgostiților născuți sub o stea potrivnică.  Totuși, dincolo de povestea celor doi amorezi, Matt Haig vorbește prin personajele sau evenimentele create despre curajul de a depăși încercările destinului, despre cum viața e un “șir de cicatrici”, dar care contribuie la maturizarea ființei umane. Și în fond frumusețea se află în imperfecțiune. 

Audrey este o adolescentă tipică într-un viitor al tehnologiei, în care roboții conviețuiesc cu oamenii iar mersul pe lună e o banalitate. Țin să menționez că această nonșalanță cu care scriitorul vorbește despre evoluția lumii și despre secolul XXII (2115) m-a trimis mai mult cu gândul la un desen animat decât la un roman bine gândit. În plus, întreg peisajul pare dus spre extrem, exagerat, dar justific acest sentiment printr-o înclinație a personalității mele mai mult spre tradițional decât spre modern. 

Daniel e un băiat echo, un fel de robot cu trăsături fizice umane, creat doar pentru a respecta ordine și care nu se bucură de drepturi. Ce îl face special pe protagonist e că, spre deosebire de toți ceilalți din specia lui, el e umanizat. De asemenea, e singurul care simte durerea, teama, dragostea ori ura. 

“Când ai pierdut nişte oameni dragi,  cel  mai  greu  este  nu  să  te gândeşti  la  amintirile  pe  care  le-ai  păstrat,  la  momentele  pe  care  le-ai trăit  deja alături  de  ei.  Nu.  Cel  mai  greu este că te gândeşti  la lucrurile care  ar  fi  trebuit  să  fie,  dar  care  acum  îţi  sunt  refuzate. “
Fiind la a doua carte de la Matt Haig, așa cum deja am mai spus, sesizez că punctul forte al scriitorului nu e să creeze suspansul (deși încearcă) și nici să surprindă cititorul. Acțiunea e mult prea previzibilă, e evident cine sunt băieții răi, deși se încearcă mușamalizarea adevărului. 

Dincolo de toate aspectele pozitive și minusurile scrierii, cartea e bună pentru adolescenții de 15-17 ani fiindcă le oferă acestora câteva lecții utile pentru momentul în care vor intra în viață. 

“Mai bine să fiţi o poezie tristă decât o pagină goală.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s